Poluarea cu plastic exacerbată a mediului natural și ce putem face pentru a o reduce

Primul polimer sintetic a fost inventat în 1869 de John Wesley Hyatt în 1907, Leo Baekeland a inventat primul plastic complet sintetic care nu conținea molecule găsite în natură. Odată cu apariția plasticului și utilizarea acestuia la scară largă pentru consum a crescut și cantitatea de gunoi menajer, astăzi numai o fracțiune dintre produse pot fi achizitionate fără a fi ambalate în plastic.

Cu toții folosim plastic zilnic, viața noastră se învârte în jurul lui, acesta este omniprezent în era modernă, nu putem nici măcar să urcăm pe cel mai înalt munte din lume fără ca el să fie acolo.

Impactul plasticului asupra planetei și prin asociere asupra noastră, nu se oprește odată ce le aruncăm la gunoi și nu le mai vedem, ci continuă pe toată durata existenței lor și anume pentru câteva sute, până la mii de ani, în funcție de tipul de plastic, ca să nu mai spunem că plasticul oricum nu se biodegradează niciodată, el doar se micșorează încontinuu de-a lungul timpului.

O parte semnificativă a deșeurilor, în special cele mai ușoare, sunt adunate de râuri când debitul acestora crește datorită precipitațiilor abundente și ajunge în Mări și Oceane (97% din deșeurile din plastic prezente în Mări și Oceane ajung aici pe calea râurilor) unde se adună în aglomerări în punctele de întalnire ale curenților marini. Aceste deșeuri plutitoare își pierd în timp din proprietățile flotante și se scufundă în masa apei ajungând să se depună pe fundul Mărilor și Oceanelor.

Ne aflăm pe o planetă finită, cu o suprapopulație umană în continuă creștere ce a depășit deja limita ratei de dezvoltare durabilă, cu fiecare zi ce trece testăm toleranța acestui spațiu finit în care trăim ca într-un experiment nebun sadomasochist.

Deșeurile din plastic nu se descompun, ele se fragmentează, creând bucăți din ce în ce mai mici în timp. Cantități uriașe de deșeuri din plastic ajung în oceanele lumii, fragmentându-se într-un final în microplastice, microplasticele fiind apoi ingerate de o gamă largă de organisme oceanice, de la rechinul basking până la zooplancton. Impactul lor potențial asupra ecosistemelor rămâne în mare parte neexplorat, în ciuda numeroaselor efecte negative și fatale raportate asupra organismelor marine.

Pe lângă efectele adverse ale ingerării microplasticelor în sine, reacțiile toxice rezultă și din leșierea contaminanților inerenți din microplastice și poluanții străini, aderați la microplastice, care se disociază. Experimentele au arătat că și vertebratele și nevertebratele sunt capabile să preia substanțe chimice din contactul cu materialele din plastic și particulele acestora, creând expresii genetice modificate și inflamații.

Poluarea plastică în oceane reprezintă o amenințare crescândă. Microplasticele nu afectează negativ numai flora și fauna ci si pe noi oamenii, teorie confirmată de rezultatele studiului făcut în anul 2018 de Philipp Schwabl "Evaluarea concentrațiilor microplastice în materiile fecale umane". Acest studiu a confirmat prezenta diferitelor tipuri de plastic din fecalele umane a opt participanți din diferite locații de pe Pământ.

Cantități mari de microplastice au fost găsite nu numai în Mări, Oceane și pe plaje, ci și în râuri și soluri din întreaga lume, demonstrând cât de vastă este această plasti-poluare modernă. Microplasticele cauzează o îngrijorare deosebită, deoarece potențialul lor de bioacumulare crește pe măsură ce dimensiunea scade.

Există deja mișcări la nivel legislativ - interzicerea plasticului de unică folosință în UE începând cu anul 2021 spre exemplu, însă chiar dacă se va interzice comercializarea și utilizarea plasticul complet nu ne putem relaxa, mai trebuie să rezolvăm problema plasticului ce l-am pompat și continuăm să îl pompăm în natură, în mediul terestru și în râurile, mările și oceanele lumii.

Mișcarea The Ocean Cleanup spre exemplu face eforturi pentru a strânge gunoaiele plutitoare din marea groapă de gunoi a Pacificului. Însă cum putem rezolva problema microplasticelor depuse deja pe fundul oceanului? sau cu deșeurile de plastic ce continuă să vină pe calea râurilor, alimentând astfel poluarea cu plastic din oceane? Trebuie sa ne concentrăm pe ce soluții putem creea cu ajutorul tehnologiilor deja existente.

La sfârșitul zilei rămâne la latitudinea fiecăruia ce suntem dispuși să facem și ce nu pentru viitorul nostru, nimeni nu ne poate obliga, însă a șasea extincție în masă a început deja și timpul pentru vorbe fără luarea măsurilor necesare a trecut. Tu ce măsuri iei?

O oportunitate de a contribui cu idei pentru soluționarea acestei crize este Hackathon-ul organizat de NASA între 18-20 Octombrie la Craiova, Cluj și București.

Citește challenge-urile pe acest subiect.

Inscrie-te acum!

Oricine se poate înscrie pe această pagină și mai multe informații puteți găsi pe pagina de Facebook sau pagina oficială Apps Challenge.

Andreea Maria Giurgiu

Pasionată de rezolvarea problemelor de mediu si de natural horsemanship; ecolog, geograf, nu ecograf.

feministă, activistă si bucătăreasă execrabila